99

 

Am reușit!

Așa-i Rapidulețule că mi te-ai îndoit?

Că nu îți ajung anul acesta la 99 de editoriale

La fel cât anii tăi, cu zeci de mii de atacuri arteriale.

 

Curând ne sună drag momentul,

Să te slăvim la Centenar

Și când va fi să-mi scriu eu testamentul

Rapidule, aș vrea să mi te prind și Milenar

 

Că ne-a fost greu, o știm cu toții,

De lacrimi pline, răni, emoții,

La granița unde extazul cu agonia se îngână

Ne-a fost ușor, pentru că ne-am ținut de mână.

 

Te-am mângâiat cu glasuri, versuri

Rapidule-mi, din zeci de universuri

Eu unul, din miile de Fani

Fierbinte, drag, îți spune:

LA MULȚI ANI!!!

FzR!!

Nebunul

În seara de Ajun am mai contabilizat încă o nouă nebunie a Vieții Mele.

Am fost, prin plin București, chiar Moș Crăciun.

Experiența de a dărui, aduna zâmbete, încurajări, emoții, a fost chiar unică.

Ca mine și Rapidulețul.

Această nebunie îmi amintește de o scurtă istorioară a filozofului Khalil Gibran.

" În parcul unui spital de nebuni, am întâlnit un tânăr cu chipul palid și frumos, plin de uimire.

M-am așezat lângă el pe banca și i-am spus:

- De ce ești aici?

Mi-a aruncat o privire uluită și a spus:

- Este o întrebare nepotrivită, oricum îți voi răspunde. Tatăl meu a vrut să facă din mine o copie a lui, la fel și unchiul meu. Mama a văzut în mine imaginea ilustrului ei părinte. Sora mea m-a arătat soțului ei marinar ca exemplul perfect de urmat. Fratele meu credea că trebuie să fiu identic ca el: un sportiv foarte bun. Chiar și profesorii mei, doctorul în filozofie, profesorul de muzică și logicianul, erau foarte hotărâți: fiecare dintre ei dorea să fiu reflexia chipului lor în oglindă.

De aceea am venit aici. Găsesc mediul de aici sănătos. Aici măcar pot fi eu însumi.

Deodată s-a întors spre mine și m-a întrebat"

- Și tu ești aici tot din cauza educației tale și a sfaturilor bune?

I-am răspuns:

- Nu, sunt aici în vizită.

- Ah, am înțeles. Vii de la spitalul de nebuni de pe partea celaltă a zidului"

Într-o lume din ce în ce mai anormală, în lumea mea rămân nebunul dedicat unei Iubiri Infinite:

Rapidulețul.

FzR!!

Sărbători Fericite!

Pentru că am fost cei mai cuminți, Moșul ne-a adus încă de joi cadoul mult dorit: inaugurarea Fan-shop-ului. 

Acum Arena Noastră arată precum cel mai frumos brăduleț împodobit.

Și pentru că freamătă doar de Iubire, gândesc faptul că începând de astăzi Crăciunul va fi în noi, în fiecare zi.

Pentru că noi suntem buni în fiecare zi.

Am lăcrimat și turnat o nouă palincă.

Și am mai și sesizat faptul că dnul de la Mobexpert ne-a promis deschiderea unui fan-shop și în Gara de Nord.

Întoarcerea la timpurile copilăriei mele, acolo în stânga de la coloane de unde-mi cumpărăm biletele de meci, m-a făcut să lăcrimez.

Și pentru că-mi sunt în spiritul Crăciunului mi-am mai turnat o pălincuță.

Bănuiesc, pentru că mereu își respectă promisiunile, faptul că această nouă locație Magică va fi deschisă în jurul Sărbătorilor de Paști.

Și pentru a rămâne în Spirit, mi-am turnat în mine un pahar de vin.

- Le-ai amestecat!

Nu era ea, eram chiar eu. Inconștientul.

Până să-mi ascund capul între perne, am mai băut un păhărel. Digestiv.

Așa e recomandabil.

Dimineață, mai-mai să nu pot scoate capul pe ușă.

- Trebuie să lăsați pastele, slănina, țigările, berea, șampania și vodca.

- Am înțeles domnule doctor.

- Nu sunt doctor, sunt casierul și nu puteți plăti cu cardul de sănătate.

Așa-s doar de Sărbători. Iar Sărbătorile eu le petrec în fiecare zi.

Sărbători Fericite!

FzR!!

Ce Șmecher ești...

Moșu' nu ne-a luat, dar nici nu ne-a dat..., iar Rapidulețul ne rămâne astfel dator, hăt până la anul.

De Sărbători, voi toți ceilalți, nu aveți decât să ne rămâneți aproape, nouă ăstora care suferim mereu din dragoste.

Pentru că noi avem mereu băutură.

Astăzi chiar mi-am dorit să ajung la Urgență.

Să-mi scoată neurochirurgul din "cutiuța craniană" cel puțin gândul că putem fi vreodată ceva mai liniștiți.

Cu ochii licărind în lacrimi, la concurență cu sclipirile de argint ale bradulețului, strângând la piept în întuneric perna, m-am trezit, la ora când trebuia să adorm, fredonând:

"Moșule, ce șmecher ești,

E prima iarnă când vii la mine

Nu te mai las să pleci,

Noapte de vis alături de tine."

FzR!!

Dorința

Anul acesta, de Crăciun, mă gândesc să mă întind sub brad până când familia și prietenii mei vor realiza că sunt un cadou în viața lor.

M-a întrebat (în sfârșit!) soția ce-mi doresc de la Moș Crăciun.

- O pușcă!

- Nu pușcă, altceva.

- Dar eu vreau pușcă!

- Nu primești nicio pușcă!! Cine e șeful în casa asta??

- Tu, dar dacă aș avea o pușcă...

Ce-mi doresc?

Să încheiem anul acesta, poate cel mai ciudat, liniștiți, înțelepți și încrezători în viitor.

Aflăm însă abia mâine.

FzR!!

Comeback

 

Întreaga-mi copilărie mi-a fost influențată de acel "dacă ești cuminte vine Moșu' la tine". 

Anul acesta Moșul a venit cu mult mai devreme. 

Semn că eu și întreaga familie Rapid am fost cuminți.

Am învins Petrolul, întrerupând astfel perioada nefastă, sărbătorit și reaprins flacăra speranței.

Ei, bine...nu știu însă chiar cât de cuminte am fost.

De exemplu, noaptea trecută îi șopteam iubitei mele la telefon...:

- Acum scot al 2-lea ciorap, acum pe al 3-lea...

- Câte picioare ai??

- Două, câte să am? Însă locuiesc în Drumul Taberei și n-avem căldură.

Azi-dimineață, probabil bănuind ceva, soția m-a privit atât de rece încât am făcut viroză.

Sincer, eu încă mai caut ceva sigur, stabil și de durată.

Mă gândesc să-mi mai iau un credit pe 30 de ani...

Dacă stau să mă gândesc și mai bine, adicălea la meciul de mâine împotriva Bătrânei Doamne de la Arad, la cât de neastâmpărat îmi știu Rapidulețul și pe mine, nu m-aș mira să ne împiedicăm pe Francisc Neuman.

Să vină apoi Moșu să ne ia înapoi cadourile și să ne strice Sărbătorile.

FzR!!!

Alegerea

Ieri dimineață, cam în jurul prânzului normal, cu pasul întins pe bulevardul Basarabiei, adulmecând alint-aroma unui fum drag de țigară, mi-am inventariat grijuliu, gândurile, trăirile, alegerile...

Din mașini coborau copii emoționați, pentru a fi apoi "gătiți" de părinții lor.

Fulare prinse în jurul gâtului, eșarfe la încheietura mâinilor, steaguri fluturând.

L-am zărit până și pe domnul întreprinzător din jurul Giuleștilor.

Astăzi comercializa eșarfe "Rapid-Dortmund-Fiorentina".

Am zâmbit.

Ieri, domnul nostru, ne întindea în schimbul a câtorva bănuți un breloc cu Rapidulețul ligii a 5-a.

Rapidulețul ne-a dovedit ieri faptul că rămâne mereu același.

Fără sufletele din tribună, oferindu-și dragostea necondiționată, cei din teren, oricare ar fi numele lor, devin anonimii trecători ai acestei lumi.

Prin noi, mereu uniți, vișinii ne devin eroii, alături de care scriem cele mai frumoase și invidiate Povești.

Ieri, pe plan sportiv, am încasat 5 goluri și am înscris...două.

Primul a fost cel al Galeriei ce prin protestul sau a transformat un eveniment într-un eșec organizatoric...

Al doilea gol, împotriva celor de la Dortmund, a fost celui al Ducelului du Giulești.

Cu ochii ridicați către Ceruri, am înțeles faptul că rămânem poate cei mai bogați de pe acest pământ, pentru că avem dreptul de a alege.

Iar noi vom alege întotdeauna Iubirea și Emoția.

FzR!!

Plopul

Aseară "leii neîmblânziți" au învins Brazilia, adicălea tocmai favorita turneului final.

La câte surprize sunt anul ăsta la Campionatul Mondial, mă gândesc să pun niște bănuți la SuperBet că naționala noastră câștigă  trofeul.

Azi-dimineață, în tradiționala stare de mahmureală, nevastă-mea a început să urle la mine:

- E numai vina ta!!

- Dar ce-am făcut?

- Lasă-mă un minut să mă gândesc, abia m-am trezit și eu...

La ora prânzului, Mister Mutu aflat în drum spre Pitești pentru confruntarea de mâine, a observat cum fugeau plopii pe lângă tren...:

- Mamă, cum fug ăștia, mai tare ca Rapidul! Mai bine  luam un plop!

Zis și făcut.

La întoarcerea la gară, se suie într-un plop, iar pe când aștepta să plece trenul, Nico îl vede și-i strigă:

- Adiță, dă-te jos măăă!!

- De ce, boss?

- Pentru că ăla e defect! Am stat eu în el trei zile și n-a plecat!

Fără glumă, dacă nu ne întoarcem cu punct sau puncte de la Pitești suntem în plop.

Și plopul în aer.

FzR!!

Încă puțin

 

Sfârșitul acesta de săptămână s-a grăbit să dăruiască dulcelui nostru colțișor de lume, înaintea traditionalilor moși de sărbători, berea Giuleșteana.

Bătrânelul nostru, și-a turnat tacticos precum în '23, licoarea dulce-caramelizată și arămie, obligatoriu cu-n guler alb la vârf. Așa precum steagul ce ne pansează adesea inima rănită, nu?

De data aceasta am ridicat paharele in aer, pentru un prim pas al istoriei dar și pentru un viitor cu siguranță mai frumos și răsfățat.

Astăzi, după piesa de teatru "Dă-i bătaie!" (și tu Rapidulețule, la toți!!) m-am oprit cu soția în Târgul de Crăciun din Parcul Drumul Taberei.

La standul  cu vin și țuică fiartă, de care nu m-am dezlipit, s-a apropiat de mine o frumoasă tânără și, fără să-mi spună nimic, m-a sărutat cu patimă.

Soția furioasă:

- Cine este??

- Lasă-mă în pace...Acum mă gândesc cum să-i explic cine ești tu!!

Încă puțin și agăț și eu ceva...: instalația în brad.

Noroc!

FzR!!

OMagiu

 

Astăzi dnul Valentin Stănescu a împlinit în inimile noastre vârsta de 100 de ani.

Destin geamăn cu Rapidulețul Nostru, nea Tinel înseamnă profesionistul care a reușit din postura de antrenor performanțe la nivelul echipelor de club (multe și importante) dar și sub tricolor.

Zimbrul nostru a avut în suflet însă o singură iubire, Rapidul!

Pentru Rapidulețul, rămâne antrenorul căruia îi datorăm cele două Cupe Balcanice, titlul din '67 dar mai ales promovarea în "A" după mulți ani de pribegie, ultimul rezultat notabil ai carierei sale.

Era finele stagiunii '82-'83.

Cu mândrie și onoare această bornă însemnând tocmai începutul rapidismului meu.

"- Nea Tinele, ai făcut-o și pe asta, dumneata ai scos Rapidul campion și tot dumneata l-ai readus, după 6 ani de chin, în Divizia A! Bravo!

- Stai așa, să nu se înțeleagă c-am avut nevoie de 6 ani! Eu m-am întors la Rapid vara trecută. Și, dintr-un foc, am reușit promovarea! Dar nu singur, nici vorbă.

C-așa am fost și am rămas: un om al dracului. La mine, care a mișcat în front a zburat! Cine nu trage, valea! Când am venit, l-am găsit pe Bartales (primul meu idol), jucător bun, dar leneș, mofturos. Nu s-a încadrat, i-am dat dezlegare pentru Gloria Reșița și bună ziua.

Cu ceilalți însă m-am împăcat bine. Au fost serioși, au tras.

La prima întâlnire, le-am zis, fraților, dacă nu intrăm, mă las eu, dar vă lăsăți și voi!"

Pentru OM-ul de pe marginea terenului, căruia îi datorez multe, dar și pentru OM-ul care a format adevărate generații ce ne-au fermecat părinții, ne plecăm plini de recunoștință.

Poate capitalismul nemilos va însemna, pe parcursul anilor către infinit, schimbarea denumirii stadionului, astăzi în SuperBet Arena, mâine în Allianz Arena...

Pentru noi stadionul se va numi însă întotdeauna Giulești-Valentin Stănescu.

De acolo de sus, din galeria din Ceruri, prin vocea sa baritonală și spiritul aspru, nea Tinel ne-a mai făcut o aroganță.

A împlinit 100 de ani, înaintea Rapidului.

Anul viitor e rândul Rapiduletului să sărbătorească Centenarul.

De mână și împreună cu noi toți.

FzR!!

Ciudat

În dimineața aceasta, pe la prânz, încă fremătând la acordurile frenetice ale tobelor din partida cu Prazila, am întocmit cuminte lista de cumpărături. 

Căci mâine începe cel mai ciudat Campionat Mondial. 

Și mă refer aici la anotimp, dar și la programul de disputare al partidelor.

Ciudat mă simt și pentru faptul că Rapidulețul joacă tocmai hăt-departe duminică pe 4 decembrie. Noi rapidiștii considerăm faptul că zilele aflate între partidele echipei noastre favorite nu ar trebui să ni se considere la vârstă.

Astfel nu am mai îmbătrâni niciodată, nu?

În fața blocului în care am locuit acum 20 de ani, m-am întâlnit cu vecinul rapidist de la etaju' opt. 

- Cred că voi divorța. Nu mai pot, soția mea e prea copilăroasă.

- De ce? mă întreabă Fane.

- De câte ori fac baie vine pe la spate și îmi îneacă toate rățuștele din cadă.

Spre seară am revenit în blocul cu pricina, de astă dată urcând la fosta vecină de la zece.

Acolo, după câteva ore petrecute, era să fiu surprins de soțul ei.

Am sărit evident pe fereastră.

În cădere liberă, m-am căit și tot gândit:

-"Nu puteam să stau acasă cu nevasta...să mănânc un grătar..să beau două-trei pahare de palincă...să stau liniștit pe youtube...."

Cad cu noroc pe prelata de la terasa blocului și trăgându-mi blugii mi-am zis rapid:

- "Doamne cum e omul de ciudat,...numai două secunde am fost disperat și câte prostii mi-au trecut prin cap...".

FzR!!

Călătoria

 

Aseară în Giulești, alături de Rari Ilie în calitate de spectator de lux, Rapidulețul ne-a mai oferit o partidă interzisă cardiacilor.

Fără niciun dubiu acest colțișor de lume reprezintă scurtătura cea mai plină de suspans a drumului de la agonie la extaz.

A fost iarăși sărbătoare în tribune, voci de toate vârstele s-au alăturat corului minunatei galerii, emoții, speranțe, dar mai ales s-a simțit forța aceasta nebănuită care ne ridică mereu de la pământ.

Aseară încurajările întregului stadion mai-mai că m-au făcut să cred că au mutat până și încăpățânata linie de cale ferată de sub tribuna a 2-a, parcă ultima piedică rămasă din '39 și până astăzi.

Eterna greșeală a lui Grigore și bulevardul inaugurat de Florin Ștefan, ne-au împiedicat aseară să adunăm toate cele trei puncte puse în joc.

În această cea mai frumoasă călătorie, Rapidulețul ne-a mai rămas încă o dată dator, așa parcă doar pentru a ne ademeni intenționat și șugubăț până la următoarea așteptată revedere.

Dimineață, răsfoind netul, mi-a fost dat să aflu faptul că prin 1972 un tip i-a scris o scrisoare lui John Lennon, prin care îl ruga să-i trimită niște bani pentru a face o călătorie în jurul pământului.

La această scrisoare, marele artist i-a răspuns:

- "Practică meditația, astfel imaginar, vei putea face inconjorul pământului".

În 1995 tipul nostru totuși a făcut inconjorul lumii, după ce, la o licitație, a vândut scrisoare lui John Lennon.

FzR!!

NOI

Pentru toți cei necăsătoriți vă doresc un sfârșit de săptămână nemaipomenit.

Pentru noi ceilalți...Doamne-ajută să fie bine!

- Unde ai stat până la ora 2 noaptea, că barul se închide la 23?!

- Baby, la ora 23 am plecat spre casă.

- Pe mine să nu mă minți! Cum să faci 3 ore pentru două străduțe scurte?

- Scurte, dar late...

Am omis însă să-i spun, filantrop cum sunt, că mi-am ajutat vecinul de palier.

- Mă, domnu' Laurențiu! Am o veste bună, și una rea. Care să ți-o spun prima?

- Păi pe cea bună...!

- Mă, am ajuns la etajul 3!

- Și care-i aia rea?

- Am greșit blocul, mă!

Chiar dacă am fost până acum ciuca bătăilor, știți totuși de ce-mi place luna noiembrie?

Pentru că începe cu NOI.

Astăzi NOI jucăm împotriva CraiOlgutzei.

Rămâne deci să aflăm ce ne va aduce această ultimă partidă a lunii NOIembrie.

FzR!!

Pentru NOI

 

Săptămâna aceasta dnul Crețu a mai adăugat șugubăț și plin de pasiune o nou primăvară în buchetul vieții.

Nico mai are pare-se câteva file de adăugat la dosarul ce-l va depune la frf pentru a ne adăuga în palmares titlurile din '42 și '44 câștigate pe gazon dar încă nerecunoscute.

Încheiem deci o săptămâna a emoțiilor și speranțelor.

Așa suntem noi rapidiștii. Veșnicii iremediabili rătăcitori, neînțeleși dar și cei mai invidiați.

Înaintea marii confruntări de la orele 21 am disputat în bucătărie eternul derby.

- Puiule, pe cine iubești tu mai mult, pe mine sau pe mami?

- Pe amândoi!

- Dar dacă mami ar pleca la Paris, iar eu în America, unde ai vrea să mergi?

- La Paris!

- De ce la Paris?

- Este un oraș frumos, Disneyland-ul aproape...

- Și dacă eu aș pleca la Paris și mă-ta în America, unde ai vrea atunci?

- În America!!

- Cum așa??!

- Păi dacă la Paris am fost deja....!

Ghinioniști, nu?

Acum rămâne de văzut ce se va întâmpla...

Cică interimarul Pintilii (nu este greșeală, bănuiesc că stră-bunii lui au adormit cu tocul în mâna la ultimul "i"), după ce a tremurat la interviuri toată săptămâna, s-a costumat în cowboy (deși ar trebui să conducă mioarele, nu?) și a intrat stropit pe pantaloni și pe cizme.

Cei din bar întreabă:

- Plouă afară?

- Nu, bate, vântul....

Va bate și toba.

Pentru NOI.

Pentru VOI.

FzR!!

Începutul

 

- Ai tupeu să vii la ora asta acasă?? Te aștept de câteva ceasuri cu lumina aprinsă!!

- Este vina ta. Eu aștept de câteva ceasuri în fața blocului să te culci.

Nedreaptă. Nu i-am mai spus că am trecut la ora de toamnă, deci 4 dimineața nu înseamnă chiar atât de târziu.

Șapte ani am fost cuminte: nu fumat, nu băut, nu bagaboante.

Într-o zi de toamnă, m-a dus mama la școală.

Așa a început totul...

Am fost atât de beat noaptea trecută, cum vă spuneam cea mai lungă, că am luat dușul în brațe și-l rugam să nu mai plângă.

Așa suntem noi rapidiștii: sensibili și plini de boem.

Acum două zile am sărbătorit 99 de ani de la primul meci oficial (n.r. CFR București-Unirea Timișoara 4-8).

Am sărbătorit deci, de la înființare până la primul fluier oficial, nu mai puțin de 125 zile.

Cum a început?

Cu bere. Multă.

Sperăm să sărbătorim și în seara aceasta, după confruntarea cu vișinii de la Cluj.

FzR!!

Așteptarea

 

"Nu știu alți cum sunt, dar eu," nu când mă gândesc precum cel ce și-a depănat amintirile din copilărie, ci atunci când aștept meciurile Rapidului, suport din greu lenea trecerii secundelor până la ora partidei.

De încheiem cu victorie în zilele de vineri, sfârșitul de săptămână ne este răsfăț, altminteri povara cea mai lungă. 

De așteptăm meciul de duminică seară, ne pierdem în pregătiri întreg mult-așteptatul weekend.

Este fix cazul înaintea confruntării vișinii de mâine.

Mi-am scos deci tricoul din șifonier, cumpărat popcorn și pus pe socotit puncte.

În gând, normal.

Mă întrerupe însă o voce ce-mi pare cunoscută.

- Nu mai trândăvi atâta, du-te și ia o pâine, iar dacă au și ouă, ia 20.

........

- De ce naiba ai luat 20 de pâini?!

- Pentru că aveau și ouă!

Am plecat să mă plimb, până se liniștește iureșul din casă. 

În scara blocului m-am întâlnit cu baba de la parter.

Mi-a spus ce mai fac.

Spre seară lucrurile au revenit la normal:

- Auzi? Eu vorbesc cu tine...și tu de două ore doar caști...

- Nu casc...încerc să spun și eu ceva...:

Hai Rapidu'!!

FzR!!

De sus

- Tati, îmi vor folosi în viața reală formulele pe care le-am învățat la matematică?

- Da, binențeles. Într-o zi, îți vei ajuta și tu copilul la teme.

Vineri seara, copilul nostru s-a îngrijit să ne surprindă fotografic acolo sus în T2.

Căsnicia se dovedește deci arta de a împărți în doi problemele pe care dacă erai singur nu le aveai niciodată...

Așa am împărțit împreună amarul unui egal ce s-a încăpățânat să ne fie victorie.

Dimineață, așa cam în jurul orelor 13, vecinul mi-a reproșat sonor în scara blocului, că îi deranjez cu gâfâielile și gemetele mele!

Eu acum ce să fac? Să nu mă mai încalț, să plec desculț la cumpărături...?

L-am privit deci "de sus".

Precum Rapidulețul de pe poziția a 2-a a clasamentului.

FzR!!

Șah

 

Guturaiul toamnei arămii a fost înlocuit vineri seară de freamătul sufletelor strânse cu dragoste în Giulești.

În juru-mi auzeam pașii gravi ai celor mai exigenți, convorbirile telefonice ale chibiților mulțumiți cu puțin dar molipsiți de eternă speranță, voci de copii repetând cu emoție imnul, cântece și încurajări.

Cine nu a pășit până acum prin Giuleștiului în zi de meci trebuie neapărat să o facă. 

Câtuși de puțin, preț de câțiva pași măcar, pentru a simți fenomenul acesta unic, unde sufletele niciodată nu îmbătrânesc.

"Vedi Giulești e poi muori", mi-a trezit gândurile micul Goethe din mine...

În teren băieții s-au descurcat admirabil, iar în actul al 2-lea pot spune că Mister a dat șah de vreo 3-4 ori Regelui.

Mingea și VAR-ul s-au împotrivit golului doi.

Socotind însă de câte ori ne-am bucurat pot spune că ne-am refăcut copios golaverajul.

Tot ce contează, nu?

În noapte, până să intru în scara blocului, pe vis-a-vis am zărit două becuri aprinse.

M-am gândit, așa ca după o partidă de șah terminată "pat", să sun la ANAF.

Am renunțat.

Poate duminica viitoare vom fi mai norocoși.

Și pe tabela de marcaj, zic.

FzR!!

Povești

Porniți de dincolo de șapte țări, adâncurile a peste șapte mări, din coșmarul împărăției lui Valerii sau a cârciumarului, ieri am ajuns să stăpânim prima pagină a gazetelor.

Cu sclipiri de giuvaer,"emoția copilăriei rămasă într-unul din ungherele inimii ", continuă să-și deapăne povestea, instabili precum prognoza meteo, răsfățați, neînțeleși și fascinanți.

Cândva, odată, Rapidulețul nostru a fost pe drumul cel bun, dar pentru că era aglomerație s-a întors...

E timpul să strângem rândurile, să privim cu încredere și să ne întoarcem. 

- Vă rog frumos, un bilet la trenul de București.

- Puștiule, trenul de București a plecat.

- Unde?!

Marți întâlnim în meci de Cupă pe Dumbrăvița.

În Drumbăvița noastră Minunată: Giulești.

Împărăția Celor Mai Frumoase Povești.

FzR!!

Norocul

Bărbatul care nu are noroc la femei, nu știe ce noroc are...

Mare noroc am avut seara trecută la Mediaș.

Băieții lui Măldărășanu s-au dovedit o echipă bine organizată, chiar dacă Petrișor Petrescu nu este un nume demn de căpitan.

Până să fie schimbat în minutul 46 cu Balaure (pe bune?) am crezut că Petrișor ăsta e pe tot terenul precum Gatusso.

Balaure avea însă să devină, urmare a irosirii a nu mai puțin de 3 ocazii, sperietoarea noastră...

Mare noroc am avut cu assistul voinicului Duce du Giulești și inspirația belgianului.

Doar așa am putut răpune lighioana.

A plecat însă vara și sunt tare, tare trist...

Mi-a plăcut mult.

Nu am înțeles însă de ce nu i-a plăcut și nevestei mele.

Doar era vara ei....

Noroc!

FzR!!

Der Mann

Gestern Abend Der Mann aus der Hermannstadt wurde unser Emmers.

Așa m-am trezit spunând în loc de "bună dimineața".

Am încercat apoi chiar să mă răsfăț:

- Iubito, mă doare capul când mă dau jos din pat!

- Ai încercat să cobori prima dată picioarele??

Mi-am dat pe loc seama că va urma o zi grea.

- De ce nu mă ajuți și pe mine să facem o prăjiturică?

- Îmi tremură mâinile după beția de ieri.

- Bine, atunci dă prin sită niște făină.

E clar astăzi nu sunt Der Mann-ul în casă.

Rămâne deci Emmers și călcâiul său de aur.

FzR!!