joi, 2 iunie 2016

„To be or not to be”

Existenţa umană este plină de mistere şi de enigme uluitoare.

Cum este posibil ca un om simplu, de la ţară, fără studii universitare, să fi creat capodopere literare ce au supravieţuit secolelor, fiind citite de oameni din cele patru colţuri ale lumii?

Shakespeare a trait fix 52 de ani ( 23 aprilie 1564 - 23 aprilie 1616 ), dar intervalul fertil din punct de vedere literar a durat doar 23 de ani din 1590 pana in 1613, scriitorului atribuindu-i-se un numar de 38 de piese de teatru, 154 de sonete si alte 5 poeme.

 „William Shakespeare nici măcar nu a existat” este una dintre teoriile extreme susţinute.

„Shakespeare este un nume inventat, un pseudonim al unei cu totul alte persoane”, este temeiul unei alte ipoteze.

Practic, singurele dovezi ale vieţii lui sunt certificatul său de botez si cel de nuntă, în timp ce detaliile cu privire la viaţa sa la Londra şi motivul pentru care a părăsit Stratfordul natal sunt mai degrabă legende sau zvonuri.

Şi de ce a lăsat o cerere expresă în scris ca familia sa să nu fie îngropată în acelaşi loc cu el?

De ce în testamentul său nu sunt menţionate decât proprietăţi si nici măcar un volum al vreunei cărţi?

Cum rămâne cu enigmaticul epitaf gravat pe mormântul său:

 Prieten bun, de dragul lui Iisus abţine-te să dezgropi praful de aici. Binecuvântat fie cel ce lasă [în tihnăl aceste pietre şi blestemat fie cel ce-mi mişcă oasele”, care dă naştere unui alt set de suspiciuni şi dubii?

Susţinătorii grupului anti-Stratford, adica acei contensta existenta sa, au fost atât de fanatici cu privire la teoria lor, încât au încercat sacrilegiul de a deschide mormântul lui Shakespeare.

Shakespeare a fost dupa unii dramaturgul Christopher Marlowe, Francis Bacon sau dupa faimosul psihiatru şi psiholog Sigmund Freud insusi contele de Oxford pe numele sau Edward de Vere.

La moartea contelui de Oxford, în 1604, numele lui Shakespeare a dispărut dintr-odată de scena teatrului londonez.

Mai mult decât atât, în urma descoperirii unei copii a unei Biblii din Geneva, deţinută de conte, în care toate pasajele subliniate apar într-un fel sau altul în operele shakespeariene, a fost întărită teoria avansată de cei care cred că Edward de Vere a fost adevăratul autor al pieselor.

Astăzi, în cadrul fracţiunii anti-Stratford, majoritatea îl susţin pe Contele de Oxford ca fiind răspunsul misterului

În ciuda speculaţiilor şi a controverselor, sigur este că nu vom afla niciodată adevărul.

Rapiduletul nostru nascut in ҆ 23 a reprezentat inca de la inceputurile sale exponentul unui destin invaluit in mistere, cu povesti uluitoare care au iscat pasiuni nebanuite, iar pentru multi a insemnat chiar refugiul in fata vitregiilor vremii.

De la povestea panzei visinii cumparate de sotia lui Grigore Grigoriu, in care ne-au fost invelite sufletele noastre albe, iubirea lui Baratky, trista poveste a lui Filote – „lupul de la Dunare, ce nu stia sa inoate”, martirul Dan Coe si pana firul de iarba infiorat de sarutul lui Pancu, Rapidul nostru infrunta furtunile, rasfatandu-ne cu povesti nascute miraculos tocmai cand totul ne parea pierdut.

La fel ca in cazul investigatiei legate de adevarul vietii lui Shakespeare, lucrurile trebuiesc lasate exact asa cum sunt.

Fara capodoperele marelui dramaturg sau povestile savuroase ale Rapidului, lumea ar fi cu siguranta mai saraca.

Susţinătorii grupului anti-Stratford, contestatarii Realului din Giulesti si pana la vesnicul Viorel Duru, isi vor recunoaste curand gelozia.

Fata de un Fenomen Miraculos ce ne vrajeste viata inca din 23 aprilie 1564.

FzR!