Punguta cu doi bani

De la Enzo Bearzot pana-n zilele noastre, am invatat aproape pe de rost faptul ca nu trebuie sa neglijezi niciodata Squadra Azzurra.

Cu o aparare etalon, cu mult peste explicatiile subsemnatului dupa cate un ofsaid nevinovat, o linie de mijloc speculanta si atacanti (v. Paolo Rossi, Toto Schillaci, Del Piero sau Toti) ale caror povesti au devenit Legende, Italia continua sa reprezinte spiritul Imperiului Roman. 

Niciodata aflat la Apus.
Iar daca adversarul se numeste Suedia (numele ce inca mai trezeste fiori in mintea suporterului roman), adicalea o formatie de minioni cu nimic mai diferita decat dozele mele din frigider, misiunea este si mai facila:

Imaginea capitanului, cu inca niciun sut pe poarta la EURO 2016, acestor minioni este mai mult decat graitoare:

Italia - Suedia 1- 0, iar lucrurile se complica pentru nordicii din grupa E.

Cehia - Croatia sau partida emotiilor profunde, m-a impartit in doua: o parte din mine sustinea pierderea capitanului Srna,

cealalta insemna fanteziile la care sunt racordat vara aceasta:

La bere ma refer.

In teren darzenia de debut a croatilor se dovedeste pe final ingenuncheata, chiar daca gesturile huliganice ale suporterilor au incercat sa o tina la suprafata:

In meciul vedeta, sub aceeasi caldura dogoritoare, semn ca pana si-n somn soarele-si face treaba (cu siguranta nu are origini romanesti!), avem sa aflam ca atunci cand Spania joaca prost invinge la limita. Cand se dezlantuie este jale.

Noi daca pierdem la limita devenim eroi nationali. Pana si mapamondul a inceput sa ne laude infrangerile. 

Gandul acestea imi va aduce insomnii, iar faptul ca am ajuns de nerecunoscut ma incanta:

Lunetistul de serviciu isi cauta tinta. 

Nu o gaseste.

Iar in teren fiesta celui mai dezeghilibrat meci provoca valuri mexicane. Iniesta este magnific, iar deznodamantul (cum altfel cand te numesti Babacan, Topal, Balta, Borcan, Tufan, Sahan, Tobogan, Burak sau Arda - ultimul fluierat intreaga reprezia a 2-a!) este unul tragic pentru otomani:

Una dintre cele mai fermecatoare povesti ale copilariei noastre, povestite cu har de atatea generatii de strabunici si bunici, este "Punguta cu doi bani".

Praful s-a asezat insa peste copertile roase de timp, mosneagul a renuntat la cocosul sau fermecat, a ispasit pedeapsa grea si chiar si-a plagiat propriile povesti.

Daca gaina a murit de mana babei, trecuta intre timp si ea la cele vesnice, cocosul reuseste conform traditei populare, prin cantecul sau, sa ramana paznic la hotarul dintre fortele malefice si cele benefice.

Prin puterile sale fantastice, El depaseste toate momentele critice si anunte curatirea spatiului nocturn de fortle ostile omului.
Cu siguranta el nu va gasi margica fermecata, insa noi suporterii visinii cu suflet alb, speram sa-l regasim in fiecare Dimineata pe eroul nostru de basm.

Dumnezeu sa ne ajute!

FzR!!