Ieri americanii au sărbătorit Ziua Recunoștinței.
Denumită pe la noi " a curcanului ".
Mă gândesc că acesta este motivul pentru care băieții noștri au intrat pe terenul de la Buftea doar cu gândul de " a-i grația " pe rossonerii lui Minteauan.
Altfel nu-mi explic cum de am fost mai interesat să mă uit pe fereastră, decât la meci..
Ce ar fi fost dacă și aia de la Termopile și-ar fi luat o pauză de o țigare?
"Filmul partidei" a fost simplu: nu am luat, dar nici nu am dat!
A lipsit grecul, dar a intrat Rareș Lazăr.
Evidențiat doar printr-un nou "galben".
Norocul ne-ar fi surâs doar dacă centralul Flueran (nume predestinat de arbitru, nu?) i-ar fi arăt "roșu" pentru ca băieții noștri să păstreze ceva speranțe în meciul următor...
Nu a fost să fie.
Nici măcar atunci când Szijj ( așa-l cheamă, parol că nu am probleme cu tastatura! ) l-a descălțat în careu pe Hlistei.
Nu a fost "roșu" (semn că și-a uitat cartonul în vestiar) și nici penalty.
Astfel ultimul fluier al lui Flueran ne-a vestit ratarea șansei "de a urca pe 2", băieții oferind de Thanksgiving un punct prețios reșițenilor.
Cum ne stă atât de bine, la ceas de sărbătoare, aseară nu am rămas de curcan, ci de fazan...
Meciul împotriva "fraților" de la Timișoara este programat de Sf.Nicolae.
Dacă nu avem ghete, pentru că nu știm să stăm în ele, mai vine?
FzR!!
