A trecut și Vinerea Neagră.
Mi-am luat și eu, normal!!
Sufletul în brațe și toate amintirile frumoase.
Să rezist tuturor celor negre ce vor veni în viitoarele mele multe nopți albe.
Știți...?
Cele mai frumoase declarații de Iubire rămân cele venite din partea rivalilor, a dușmanilor și a celor care credem noi că ne invidiază.
Pentru simplul motiv că sunt cele mai sincere.
Cei mai apropiați nouă, cu bune și cu rele, trebuie să ne suporte.
Ultima declarație sosită pe Calea Giuleștilor este cea din partea lui Lincar:
” Eu chiar simpatizez cu Rapidul și am și zis-o.
Iubesc Rapid și tot timpul am fost încântat de spectacolul pe care îl oferă suporterii. În același timp, mi-aș dori ca la un moment dat să antrenez această echipă. Nu știu dacă va fi posibil din cauza trecutului meu.
Oricând aș antrena Rapidul, dar nu și Dinamo.
Prin nume, prin prezență și valoarea jucătorilor, Rapid se poate bate la promovare. Mai întâi, cel mai important e să ajungă în play-off ”, a spus Erik Lincar.
Știți care rămâne totuși Marele Paradox?
Toți iubim Rapidul!
Cei care știm, o simțim, o trăim, cei ce nu o știm, dar o dorim și o visăm.
Toți admirăm acest spirit și acest fenomen.
Și totuși Iubirea aceasta, declarată sau nu, mai mult ne complică drumul și destinul...
De fapt, suntem îndrăgostiți fără să știm de însuși Paradoxul.
FzR!!
