Anul acesta pe 16 noiembrie s-au implinit 200 de ani de la nasterea lui Andrei Mureșanu, poet, revolutionar si mai ales parintele imnului nostru national.
"Deșteaptă-te, române!", sau „Marseilleza românilor" dupa Nicolae Bălcescu, este cântecul care a insuflat curaj în momentele cruciale ale Romaniei: Razboiul de Independenţă, primul şi al doilea razboi mondial.
In timpul crizei de după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detasat de alianţa cu Germania lui Hitler, acest imn a fost cântat în mod spontan şi emis pe toate staţiile radio, iar după Revoluţia anticomunistă din 1989, a devenit imnul naţional al României.
Istoria imnului
Pe 29 iulie, în anul 1848, în parcul Zavoi din Râmnicu Vâlcea, în faţa unui grup de tineri, avându-l în frunte pe Anton Pann, s-a intonat pentru prima oară imnul Revoluţiei paşoptiste “Deşteaptă-te, române”, devenit după Revoluţia anticomunistă din 1989, imnul naţional al României.
Textul Imnului Naţional îl constituie versurile poeziei „Un răsunet”, scrisă de poetul Andrei Mureşanu, unul dintre liderii revoluţiei paşoptiste din Transilvania.
Melodia Imnului a fost compusă de George Ucenescu, învăţător şi cântăreţ bisericesc, care i-a şi dat drept titlu primul vers, „Deşteaptă-te, Române!”.
De la George Ucenescu se ştie că, în primăvara anului 1848, poetul Andrei Mureşanu căuta o melodie după care să compună un sonet pentru o petrecere cu amicii săi. George Ucenescu povesteşte:
„ Am cântat mai multe cântece de probă, iar sosind la ultimul cant:„ Din sânul maicii mele”, iată că vine poetul împreună cu patru domni români (erau revoluţionari sosiţi de la Blaj şi găzduiţi la Braşov, între care Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac, Vasile Alecsandri) (…) îmi dete d. Andrei Murăşan poesia făcută (…). Îi probăm puţine rânduri şi văzând că în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine (…) Din ziua aceea, cântecul „Deşteaptă-te, Române!” s-a făcut cel mai plăcut şi familiar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea să-l cânte bine şi regulat”.
În anul 1850, George Ucenescu a mers, împreună cu Anton Pann, la Bucureşti, pentru a continua studiile muzicale.
Anton Pann cunoaşte şi popularizează Imnul, încât Episcopul Buzăului, Iosif Naniescu, viitorul Mitropolit, lansează informaţia eronată că Anton Pann ar fi compus melodia Imnului.
După ce a fost interpretat la Braşov şi chiar în Munţii Apuseni, la 29 iulie 1848, la o întrunire la Râmnicu Vâlcea, a fost intonat Imnul „Deşteaptă-te, Române!”, data fiind oficializată ca zi a Imnului Naţional al României.
Aceasta este, pe scurt, istoria Imnului nostru Naţional ”Deşteaptă-te, Române!”, adoptat oficial la 24 martie 1990.
După ce versurile au fost puse pe hârtie s-a ridicat problema identificării unui cântec adecvat acestora, menit să pună şi mai bine stihurile în valoare şi să le facă mai uşor de reţinut. Este o întreagă controversă cu privire la autorul de drept al melodiei.
Sunt cunoscute trei ipoteze.
Unele mărturii vorbesc de Andrei Mureşanu, părintele versurilor, ca fiind şi autorul melodiei.
George Ucenescu, compozitor ucenic al lui Pann, susţinea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o , printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, şi deci el ar fi „autorul moral” al melodiei.
Cântecul religios „Din sânul maicii mele” se pare că ar sta la originea melodiei actualului Imn de stat al României.
O teorie des auzitată şi încetăţenită în rândul opiniei publice româneşti îl desemnează pe Anton Pann, celebrul culegător şi profesor de muzică veche, ca fiind autorul melodiei.
Venirea comuniştilor la putere în România aduce acest simbol vechi al libertăţii românilor în postura ingrată de cântec interzis, deoarece, în condiţiile eliberării aduse de armatele sovietice, deşteptarea clamată de Mureşanu devenea impropie, aducând mai degrabă aminte de libertatea pierdută, decât de cea câştigată.
O dată cu abdicarea forţată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, şi alte marşuri şi cântece patriotice au fost interzise.
Dupa Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, cântecul „Deşteaptă-te, române!”, practic instantaneu şi generalizat, a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind imnul comunist „Trei culori”.
Destinul zbuciumat si disputat al dragului nostru imn national provoca inca dispute si naste povesti, la fel ca intreaga istorie a Romaniei si a Rapidului.
Mai putina importanta au discutiile legate de paternitatea melodiei atata timp cat notele sale unesc intreaga fiinta nationala spre un deziderat ce intarzie de secole sa aibe loc: Desteptarea.
Speranta nu a parasit insa acest popor.
Pentru ca Dragostea si Sufletul nu au putut niciodata a fi intemnitate de catre regimurile politice.
„Deşteaptă-te, române!”
Pentru Romania, pentru Rapid!
FzR!!
