Un om şedea în acelaşi compartiment de tren cu mine. In fiecare staţie se ridica şi privea afară pe fereastră neliniştit, apoi se aşeza din nou şi suspina după ce murmura numele staţiei.
După patru sau cinci staţii, vecinul de loc l-a întrebat preocupat:
– Este ceva în neregulă? Imi păreţi aşa de agitat.
Omul l-a privit şi a răspuns:
– Ar fi trebuit să schimb trenul de o bună bucată de timp. Merg în direcţia greşită. Dar stau aşa de comod şi la căldură aici…
Ti se intampla si tie sa stii ca mergi in directia gresita, sa te agiti, dar sa nu faci ceea ce trebuie..din comoditate??
Sursa: 365 de povestioare pentru suflet, Bruno Ferrero
Cu dedicatie celor doua galerii.
FzR!!!
