De la Timişoara a plecat şi revoluţia suporterilor.
Acolo, fanii au renunţat să se mai plângă pentru că echipa de suflet s-a desfiinţat şi au decis să se implice direct.
Au urmat promovări succesive pentru echipa finanţată de ei, din Liga a 5-a, în Liga a 2-a.
Acum ASU Politehnica e pe locul 15 în liga secundă, cu un buget cam de cinci ori mai mic decât al altor echipe, dar fără datorii şi probleme financiare, iar discursul bănăţenilor e diferit faţă de ce se aude la alte cluburi.
Se vrea stabilitate şi progres sănătos, nu rapid şi riscant.
”Sunt mulţi suporteri care ne-au urmat exemplul şi ne bucură că le-am deschis ochii.
Când munceşti mult e imposibil să nu apară şi rezultate. Sper ca în 5-10 ani, aceste echipe susţinute de suporteri vor fi în Liga 1 şi Liga a 2-a.
Un astfel de proiect e viabil şi în alte părţi şi e viabil şi pentru Liga 1, atâta timp cât cei care sponsorizează fotbalul realizează că e o alternativă bună la ce se întâmplă astăzi”, este de părere Sebastian Novovic.
Acest articol este doar despre identitatea de suporter.
Candva Giulestiul insemna abcDARul cel mai de pret, starnind invidii chiar si in randul suporterilor echipelor din provincie.
Pentru ca el Maria Sa Suporterul, era pe rand rapidist, artist, poet si dizident.
Toate inghesuite acolo in dulcele colt de Rai alb-visiniu.
Mirajul post-revolutionar ne-a instrainat sufletele, iar dupa plecarea lui nea Mincea cu greu ne-am mai gasit farmecul de odinioara. Treptat generatiile noi de suporteri "au prins gustul aurului" si si-au purtat razboaiele cu rivalii.
Indepartand de la stadion prietenele, sotiile si copilasii nostri.
Pe care ii revedeam doar in etapele "de suspendare".
Tribunele au inceput sa adune apoi abia cate 7-8000 de suflete, si din pacate intre acestia se numarau si cei carora "le datoram" sutele de amenzi, bricheta, coliva lui Copos de pe scarile tribunalului si mai rau bataia de Ziua Rapidului.
Ca o ironie a sortii, victoria "celor ce au schimbat albul pe negru" si murdarit adesea visiniul a transferat Rapiduletul din Giulesti la Curtea de Apel, iar suporterii adevarati din tribune in refugiul sufletelor lor devenite tot mai triste.
"Podul de piatra s-a daramat" si a luat cu el singurele bucurii ale celor cu suflet de copil.
In locul lui, la fel ca in intreaga tara, nu am mai construit nimic.
Am suferit si ei au injurat cuplul zanfir-cristescu, ne-am bucurat la prima promovare "fara patron", ca apoi sa ne simtim smulse sufletele de cei doi sinistri de peste Prut.
Toate aceste nenorociri au fost posibile pentru ca din unici am devenit egoisiti, manipulabili sau chiar manevrabili.
Nu toti.
Cei suficienti care au izgonit rapidistii din casa lor.
O lectie despre suporteri vine dinspre Banat.
De la accidentarea lui Marcel Puscas si toate infrangerile pe care ni le-au administrat inclusiv "la masa verde", "fratii nostri" cu un destin paralel insa uniti pentru acelasi ideal, mai putin preocupati de palmares, isi construiesc propria identitate.
Pentru ca palmaresul si identitatea sunt cele ce te fac mandru de sine.
Si transmise cu dragoste si grija generatiilor viitoare.
Palmaresul e frumusetea de a visa . Intangibil.
Dar nestiut, sa aduca bucurie.
Rapidistilor.
Banateni termina anul "fara datorii", in liga 2, uniti, cu siguranta imposibil "de cumparat" si cel mai important increzatori in viitor.
Adevarata galerie a Rapidului era sursa de inspiraţie pentru absolut toti ceilalti.
Pentru ca suntem drepti, ne recunoastem propriile greseli si cel mai important pentru ca iubim Rapidul, sa lasam mandriile deoparte si sa urmam aceeasi pasi ca ai celor de la "Poli".
Devenind o galerie va fi mult mai usor sa gasim o echipa.
Pentru ca avem doua.
Deci nici nu stim cat de norocosi suntem.
Intelepti mai ramane sa fim.....
FzR!!
