Craciunul este un comar !
Stiu ca suna ingrozitor.
Suntem obisnuiti sa spunem ca Nasterea Domnului e o sarbatoare si pentru sarac si pentru bogat.
Că ne face mai buni, că e momentul din an cel mai asteptat de copii, că vine Moşul...
Sunt texte pe care le auzim an de an, mai ales dupa 1989.
Pentru unii romani insă, Craciunul nu inseamă altceva decat lacrimi si durere.
Să ma explic : Florin, Bogdan, Cristi si Petre erau in decembrie 1989 niste baieţi ca brazii, plini de viaţă, care făceau sport de performanţă. Jucau rugby !
Sportul acela, pentru unii greu de inteles, in care, dupa ce sportivii se luptă precum niste gladiatori, la final îşi dau mâna si se aplaudă reciproc ; « un sport de golani practicat de domni », aşa l-au definit englezii.
La fel ca multi ani puştani, in decembrie 1989, Florin, Bogdan, Cristi si Petre au iesit in strada strigand “Jos Ceauşescu !”.
Aşa i-a dus pe ei mintea !
Aveau intre 19 si 20 de ani si de abia ieşiseră din juniorat. Florin Butiri, Bogdan Stan si Petre Astafei jucau la Rapid, iar Cristi Toporan la Energia.
După Craciun, toţi patru se reuneau in Cimitirul Tineretului, denumire cutremurătoare, pe care a purtat-o timp de cateva luni, in 1990, actualul cimitir al Eroilor Revolutiei de langa Bellu.
Toporan a murit împuşcat in strada in conditii neelucidate, Stan a fost doborât de gloanţe pe langă TVR, Astafei a pierit in Piaţa Palatului iar Butiri a fost secerat pe strada Nuferilor, in vreme ce încerca sa salveze o familie dintr-un bloc incendiat.
Dintre toti, Butiri a avut si cel mai tragic sfarsit.
Un glonţ in stomac, si altul in picior.
Se întâmpla pe 23 decembrie 1989.
Muntele de aproape 2 metri, cu plete cârlionţate, dupa care întorceau capul fetele ca după soare, se prabuşea împuşcat de-nu-se-stie-unde, de-nu-se-stie-cine.
Era o mare speranţă a rugbyului romanesc.
Juca flanker si era evident, chiar si pentru ochiul unui profan, un mare talent.
Pe 26 decembrie, cand i-am vazut numele pe ecran intre mortii Revolutiei am inceput sa râd ca un idiot !
Am suferit un şoc.
Nu-mi venea sa cred.
Nu-mi puteam imagina că omul ăla care ma imbratişase la propriu atata vreme, eu linia a doua, el flanker, (cei care cunosc rugby stiu ce spun) nu mai era.
Nici mama nu ma tinuse in brate 4 ani, cat am jucat impreuna cu Butiri !
Amanuntele pe care le-am aflat ulterior au fost si mai cutremuratoare.
Fusese impuscat in picior si in abdomen.
Acestui monument de barbaţie, sportivitate si camaraderie i se amuptase piciorul.
Marele talent al rugbyului romanesc (opinia antrenorilor vremii), la 1,97 si 110 kg, ar fi fost constrâns să-şi petreacă restul vietii intr-un cărucior !
Glontul încasat in stomac, dupa unele informatii, un glont neconvenţional, i-a fost însă fatal.
Impuscat pe 23 decembrie, a murit pe 26, in a doua zi de Craciun
Tot in zilele Craciunului ’89 au fost dusi la groapa Toporan, Stan si Astafei.
Cimitirul Tineretului.....
Ireala denumire.....
In primavara ’90 Clubul Rapid a asezat o cruce in fata stadionului in memoria celor 3 rugbysti ai sai – Butiri, Astafei si Stan.
Astazi, la 27 de ani de la Revolutie, foarte putini mai stiu cine au fost cei 3 adolescenţi care zambesc din fotografiile postate pe cruce.
Despre Toporan, nici atat...
Zdrobită, umilită, disperată de pasivitatea statului roman care n-a fost in stare sa-i spuna cine i-a ucis fratele nici pana in ziua de azi, Galina Astafei, (argint in ’92 la Barcelona la saritura in inaltime), a abandonat Romania si s-a stabilit in Germania.
In 2008, parintii lui Florin Butiri au reusit sa obtină o sentinţă care condamnă statul roman pentru faptul ca nu si-a dat in nici un fel silinţa sa afle cine le-a stins lumina ochilor in decembrie 1989.
Institutiile sportive de resort nu fac nici o referite la puştii morti pe baricadele Revolutiei, desi rugbyul este singurul sport care a dat jertfe, la propriu, pe altarul democratiei.
Parinţii morţilor traiesc de 20 de ani, in fiecare an, un Craciun de cosmar, Craciunul cand si-au dus la groapa copiii.
Si atunci, in anul de gratie 2016, stai si te intrebi uitându-te la ce se intampla in jurul tau, oare a meritat ?
sursa: http://vanatoruldelegende.blogspot.ro/
Pentru eroii nostri, pentru misiunea ce o avem incredintata de la bunicii, parintii nostri si toti cei s-au sacrificat pentru Rapid si Romania, avem datoria sfanta ca valorile, spiritul si povestea noastra sa mearga mai departe.
Cel mai departe.
Sarbatori binecuvantate!
FzR!!
Pentru eroii nostri, pentru misiunea ce o avem incredintata de la bunicii, parintii nostri si toti cei s-au sacrificat pentru Rapid si Romania, avem datoria sfanta ca valorile, spiritul si povestea noastra sa mearga mai departe.
Cel mai departe.
Sarbatori binecuvantate!
FzR!!
