A fost odată un om sărac care avea, în schimb, un cal foarte frumos, pe care dorea să-l cumpere stăpânul moşiei.
Deşi acesta îi oferea sume din ce în ce mai mari, bătrânul îl refuza de fiecare dată.
“Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot să-mi vând prietenul?” spunea el prietenilor care îl băteau la cap să nu se pună rău cu boierul.
“Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot să-mi vând prietenul?” spunea el prietenilor care îl băteau la cap să nu se pună rău cu boierul.
Plus că ar fi câştigat şi destui bani ca să iasă din sărăcie.
Într-o dimineaţă s-a dus la grajd şi a descoperit că dispăruse calul.
Toţi sătenii l-au certat:
“Ţi-am spus noi! Ar fi trebuit să-l vinzi. Acum a fost furat. Ai rămas şi fără animal, şi fără bani! Ce ghinion teribil.”
“Ghinion sau noroc? Cine poate spune?” se întrebă cu voce tare bătrânul.
Evident, toată lumea a râs de el.
Dar, peste 15 zile, armăsarul a apărut în bătătură, dar nu singur, ci însoţit de o întreagă herghelie de cai sălbatici.
Se pare că, odată scăpat din grajd, el întâlnise o iapă tânără, care l-a urmat împreună cu toate rudele ei, atunci când bidiviul a vrut să se-ntoarcă acasă.
“Ce noroc!” au strigat sătenii, puţin invidioşi.
“Ce noroc!” au strigat sătenii, puţin invidioşi.
“Noroc sau ghinion? Cine poate spune?” întrebă din nou bărbatul.
Bătrânul şi fiul său, care să tot fi avut 16 ani, au început să antreneze frumoasele, dar nărăvaşele animale.
O săptămână mai târziu, băiatul a fost aruncat din spinare de unul dintre cai şi şi-a rupt piciorul.
Medicul i-a spus că multe luni nu va putea merge.
“Ghinion” îl căinară prietenii pe tată.“
“Ghinion” îl căinară prietenii pe tată.“
Ce-ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Cum o să te descurci singur?”
“Ghinion, noroc, cine poate spune?” a replicat, ca de obicei, bătrânul.
“Ghinion, noroc, cine poate spune?” a replicat, ca de obicei, bătrânul.
Câteva zile mai târziu ţinutul fu atacat de duşmani, aşa că boierul dădu ordin ca toţi bărbaţii buni de oaste să meargă la luptă!
Toţi trebuiră să se supună.
Mai puţin unul, fiul bătrânului, care avea piciorul între atele.
“Cât de norocos poţi fi” se înfuriară ceilalţi
“Cât de norocos poţi fi” se înfuriară ceilalţi
“Toţi copii noştri merg la război, dar tu poţi să-ţi păstrezi băiatul acasă. Fii noştri vor fi ucişi, probabil…”
Ca de obicei, bătrânul le răspunse doar cu o întrebare:
Ca de obicei, bătrânul le răspunse doar cu o întrebare:
“Noroc, ghinion, cine poate şti?”
http://raduherjeu.ro
Rapidul Nostru a obtinut in vara anului 2016 promovarea in Liga 1.
Indeplinind criteriul sportiv, dar nu si pe cel financiar, Rapiduletului nu-i este acceptata inscrierea in Liga 1.
Iarna anului 2016 anunta inghet polar peste Liga 1.....
Falimente precum ASA, CSMS Iasi si poate chiar ACS Poli sunt tot mai aproape.
Fara lipsit de coincidenta sunt exact falimentele echipelor cu finantari discutabile.
Fara a mai aminti faptul ca ACS Poli ocupa locul Rapidului si fara a ne mai intreba retoric cui a trebuit "milionul" castigat de giulesteni pe terenul de joc, privim stadioanele devenite goale.
Peste noua mari si noua tari, doi feti frumosi cu suflet alb si pelerine visini isi scriu povestile lor.
Tocmai in liga a V-a.
“Ghinion sau noroc? Cine poate spune?”
FzR!!
