Am citit povestirea unui prizonier al naziştilor care scria, total multumit, familiei numai pentru că fusese mutat dintr-o celulă cu patru pereţi goi în alta în care era o deschidere în partea de sus a unui perete, prin care se putea întrevedea cerul albastru dimineaţa şi câteva stele noaptea.
Aceasta, pentru el, era o imensă comoară.
Noi avem toată bolta cerească.
Şi privim la televizor.
Sursa: Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet
Pana la data in care in batranul nostru Giulestiul vor incepe lucrarile de transformare a magicul nostru stadion, fermecata arena inca gazduieste derby-uri.
Pentru nostalgici si cel mai important din respect pentru casa noastra din 1939, ramanem datori sa pasim acest prag sfant.
Pentru ca marea noastra comoara inseamna Rapid, stadionul, idolii, istoria, spiritul, parintii, copii, nepotii, tu, eu si noi toti.
Noi toti impreuna.
La infinit.
FzR!!
