Mă mir că se mai face ziuă

„Așa s-o făcut lumea de rea, că mă mir că se mai face ziuă”. 

„Ce-ai făcut tu, române? 

Îți spun eu: ți-ai furat căciula singur!

Nu te-ai limitat la căciulă, ai furat o bucată de traversă să o vinzi la fier vechi și acum te plângi că faci cu trenul 10 ore în loc de 3, ai furat componente din sistemul de irigații și apoi te-ai plâns că îți omoară seceta culturile, ți-ai tăiat bucata de pădure și apoi ai țipat, ca din gură de șarpe, când casa ți-a luat-o la vale, ți-ai păcălit la cântar clientul intrat la tine în magazin, apoi ai dat din colț în colț că nu mai ai vânzare, ți-ai vândut pământul ca să-ți cumperi BMW apoi ai jelit că n-ai ce mânca, ți-ai aruncat gunoaiele în râuri, in lacuri, pe stradă, în parc, apoi ai fost indignat că este mizerie, ți-ai deschis firma și ți-ai bătut joc de angajați, apoi te-ai văitat că ai dat faliment.

Să-ți mai spun? 

Ba, ți-ai învățat și copilul că necinstea și lipsa de respect te fac “șmecher” și plin de bani.
Să amintim și despre corupție! 

Măi române, câți ai corupt tu când n-aveai răbdare să stai la coadă, la un ghișeu, când vroiai niște facilități care nu ți se cuveneau, când nu doreai să mai plătești taxe ca să te dai mare cu excursii pe la dracul în praznic?

Vrei educație? 

Păi de unde? 

Ai uitat când reclamai profesorul că ți-a tras de urechi odrasla pentru că era obraznică? Când l-ai mutat la o alta școală, vezi doamne că aceea e mai “cu moț”, ajungând sa îți ruinezi copilul și școala? 

Când îți agasai propriul copil cu meditații peste meditații pentru a demonstra că mutarea lui la altă școală este benefică? 

Doar sufletul lui de copil știe cât suferă și nu, nu îți va recunoaște niciodată cât îl doare și cât este de obosit, de frica să nu te supere. 

Când ai mulțumit ultima dată unui profesor care, poate cu trudă și în condiții precare, ți-a făcut copilul “om”? 

Te-ai întrebat cât ai contribuit tu la educația copilului tău? 

Te-ai întrebat dacă tu, în locul acelor profesori, ai fi fost mai bun? 

Te-ai întrebat, măcar o singura data, cât de bine i-ai făcut copilului tău? 

Lui sau ție? 

Ai uitat când, fără urmă de considerație, ți-ai vorbit de rău părinți, copii, profesori, vecini…? Ce faci tu pentru țara și pământul tău natal?

Ești mândru?

Când ai luat atitudine că cineva ascultă tare muzică, în autobuz, sau că cineva face scandal într-un loc public? 

Când ai vorbit ultima oară fără (cpm, plm) bip-uri…?

Ce-ai făcut tu, ca cetățean de rând, române ? 

Nimic! 

Ai contribuit cu vârf și îndesat ori prin tăcere ori prin participare. 

N-ai vrut să știi de solidaritate, n-ai vrut să auzi de cinste, ai vrut doar vila și mașina bengoasă, chiar dacă rahatul de la vila ta polua lacul din vecinătate și pentru pământul pe care ți-ai construit-o ai dat șpagă la primar, să-l treacă în intravilan.

Datorită celor ca tine au avut de suferit cei onești, cei cu bunul simț la purtător, cei care au știut că bunăstarea nu este o consecință a șmecheriei, mitocăniei, arivismului și lipsei de scrupule. 

Din cauza ta au ajuns ceilalți pribegi, mulțumindu-se cu resturile de la masa altora, pentru că tu nu te-ai implicat, pentru că ție nu ți-a păsat, pentru tu ai aplaudat nedreptățile de care te foloseai să-ți fie bine trăgând după tine și o gloată de buimaci care spera că totul va fi roz, din secunda doi, dacă te urmează.

Nu mai arăta cu degetul spre alții! Arată spre tine!

De-aia n-ai o țară ca afară! 

Pentru că te doare la bască de lege, de țară (pe care o înjuri pe unde te duci), pentru că te doare în flecul de la pantof de toți și toate, chiar și de mamă-ta, de copilul tău și pentru că, oricât ai primi tot ți se pare prea puțin cât timp vine altul și-ți promite mai mult.

Ai cerut, dar n-ai dat nimic în schimb! 

Nici măcar un “bună ziua” îngrijitoarei care spăla scara blocului sau măcar… un pet în lada de gunoi!…”

Florin Piersic

Lista reproșurilor ar putea continua....

Am devenit falși și mincinoși. 

Uităm intenționat să ne mai urăm " La Mulți Ani! ", privim nepăsători la prăbușirea simbolurilor noastre, dedublăm echipe, îi contestăm pe cei care ne-au adus bucurii, suntem egoiști și orbi.

Acceptăm virtualul și-l mai numim și rai.

Dăm în schimb like-uri și vizionam în grabă stories-uri....

Noi am preferat să ne refugiem în Rapid.

Poate nu este cea mai fericită poveste, însă cu siguranță este una sinceră, despre o Iubire necondiționată și fără de Sfârșit.

O poveste căreia de generații îi dăm "like" cu Inima.

Nu aveți cum să înțelegeți.

" Mă mir că se mai face ziuă..."

FzR!!