Ziua 21. Fără Rapid.
Am început să confund zilele.
Am avut impresia că azi este mâine.
M-am speriat că am întârziat la serviciu..
N-am nimic de făcut, dar tot nu-mi vine să mă apuc de treabă...
Aplicația care-mi numără pașii m-a întrebat dacă am murit.
E clar, cel puțin anotimpul ăsta nu ne mai grăbim nicăieri, poate doar înspre noi înșine.
Poate....
Cine ar fi crezut că vreodată am să ajung să-mi spăl cu săpun berile înainte să le torn în pahar?
După Charles, ieri am aflat că s-a infectat și roscovanul Boris.
Mă întreb dacă imunizarea asta în masă are legătură cu Regina.
Ea e bine.
Au ajuns în sfârșit convoaiele NATO cu măști și combinezoane.
Spitalele au deci resurse.
Curând se va începe testarea pe doctori.
Pe doctori în științe politice, în științe economice, în politică externă, iar la final se va testa și personalul medical.
N-am auzit însă în toată această perioadă pe măcar un singur politician să-și ceară transferul din pușcărie la spital.
Ciudat, nu?
La sfârșitul parangheliei astea mondiale cei care scapă de coronavirus cred că o să plece în grupuri organizate direct spre balamuc.
Noi însă vom relua tratamentul față de cea mai dulce nebunie numită RAPID.
FzR!!
