4, 3, 2,1...
Ultimele indicatii si cuvinte de incurajare.
Inainte de a iesi din vestiare.
In living comentatorul tvr (n.r.Florin Mihoc care nu a vazut in viata lui o minge ) anunta formatia Mexicului...
Lausanne....
Scap berea din mana.
Ma cuprind fiorii.
A ajuns Talpan pana la Curtea de Arbitraj Sportiv?!
Ma linistesc....
Pe aztec il cheama Lozano.
Imediat dupa fluier panzerele incep a-si tura motoarele.
Ii calca "pe sombreros", imi zic.
Ascund fesul, inchid fereastra si usa.
Imi schimb si adresa de e-mail. Ma simt mai in siguranta.
In suprafata de joc Ochoa isi face ca de obicei datoria...
Minutul 35 provoaca cataclismul....
Contraatac fulger ( cum altfel fiindca in Bucuresti ploua cu galeata! ), iar Lozano trage in coltul scurt...
Iar Lozano??
Ies la fereastra sa-mi manifest bucuria si zaresc in strada reluarea reusitei sud-americanilor:
Dupa pauza ii suspectez pe nemti ca joaca in 22.
Mai desfac o bere.
Lacrimez la vederea mesajului unui mexican....:
Ii spun sotiei ca baiatul nostru este bine....
Señora Veronica imi raspunde intr-o limba romana perfecta.
Ma trezesc la realitate si realizez ca fanteziile cu mexicanca erau doar in inchipuirile mele...
Ii scriu repede un biletel lui Joachim Low:
Prea tarziu...este deja minutul 89...chiar daca sutul lui Brandt, pe coltul scurt, loveste bara.
MEXIC INVINGE GERMANIA!!!
Mai mult decat fotbal....
O Poveste traita cu ochii deschisi.
FzR!!
