sâmbătă, 2 iunie 2018

Scrisoare....

Gheorghe Scurtu, poate cel mai cunoscut suporter rapidist, deținătorul Muzeului Rapid și autorul cărții – De ce susțin Rapidul – i-a transmis o scrisoare deschisă domnului Liviu Dragnea, președintele PSD. 

" Mă numesc Gheorghe Scurtu, am 85 de ani și în anii 50, în Giulești, mi se spunea SCURTU NEBUNU”.


Prietenii știu că, atunci când mă prind la un șpriț, eu mă voi lăuda că am dat mâna cu Nixon, Brejnev, Regele Mihai și… Liviu Dragnea!
Da, domnule Dragnea, am dat mâna cu dumneavoastră la 26 octombrie 2013, în sala Rapid, cu ocazia sărbătoririi a 90 de ani de la înființarea clubului.


Eram cap de „rând de siguranță” în spatele scaunelor ocupate de dumneavoastră (domnul Sichitiu poate fi martor) și când v-ați întors de pe scenă, m-am ridicat în picioare, am dat mâna și v-am dat cartea mea de vizită, de proprietar al unui MUZEU RAPID, pe spatele căreia este scris „ RAPID cea mai nemernică meserie românească de iubit degeaba”.
Ați promis atunci că mă veți suna, dar peste câteva zile ați fost „descoperit” de aristocrați, ați primit diplomă și medalie, iar eu am devenit, în cel mai bun caz, persoană non-grata.
Această carte de vizită a mea a devenit între timp o sperietoare, ca pe vremea lui Balzac, atunci când un astfel de gest putea reprezenta o provocare la duel. 
Nu este cazul, însă cei care nu mă sună, au parte de tratații speciale pe pagina mea de internet. 
„Dar anii au trecut și într-o zi privind ziarul” (ce cântec sentimental al tinereții mele) am constatat că l-ați primit la sediu pe un oarecare LUNGU din Galați, care v-a adus o navetă cu sticle de bere!
Și eu sunt născut la Galați, dar mă cheamă SCURTU și nu v-aș aduce bere, ci o carte scrisă de mine, cu autograful meu! 
Nu am discuta politică, ci aș dori să purtăm o discuție, ca între rapidiști!
Știu, consilierii vă vor avertiza că nu sunt agreat nici de Academie, nici de A.F.C.!
Știu, nebun fiind, am ajuns doar… „bunicul” Frumoșilor Nebuni ai lui Fănuș Neagu!
Eu am dorit să fiu discret și m-am adresat dumneavoastră prin mesaje, la ambele pagini ce le dețineți pe internet. 
Trecând însă zece zile fără răspuns, am postat acum această scrisoare! 
La vârsta mea, zece zile sunt cât un an, pentru alții!
„Țara moare și babele se piaptănă!” vor spune mulți, dar eu cred că și Rapidul este o părticică din această țară minunată!
Consider că v-am înmânat astăzi din nou cartea mea de vizită și conform tradiției, aștept… un telefon! "
FzR!

p.s.: 
Domnule Scurtu va uram sa va sune doar anii tineri. Iar bucuriile si respectul sa va fie aduse doar din partea noastra a rapidistilor si a Marelui Rapid.