miercuri, 30 decembrie 2015

Ioana Radu, regina romanţei

 
Pe 17 februarie 2016 ar fi împlinit 99 de ani. In Inimile Noastre ramane Nemuritoare.

O voce inconfundabilă, ce ne-a pătruns adânc în suflete şi şi-a găsit acolo locul pentru totdeauna. Ioana Radu a trecut în lumea cea fără de dor, lăsând în urma ei un buchet de „flori muzicale”  cântate din inimă.

„Tu, taci!... Cânţi prost!... Scârţâi ca roata fântânii!!

  În ziua de 17, în luna lui Făurar 1917, a văzut lumina zilei Eugenia Braia. S-a născut în Bucureşti, însă n-a apucat să gângurească bine, că „mama a luat-o în braţe şi a dus-o în oraşul de sărbătoare”, Craiova, în inima Olteniei, pe Strada Sineasca, acolo unde tatăl său găsise loc de casă şi de prăvălie. S-a născut cu cântecul în suflet. La Craiova şi-a cules primele cântece de la lăutarii din cârciuma tatălui său. Aceasta a fost Eugenia Braia sau Jana, nume pe care l-a purtat până să urce pe treptele succesului. Când a apărut sub acoperişul Braia, fratele şi surorile sale, mai mari, erau deja trei „forţe”, aveau grijă să fie primii la masă, dar şi la cântat. Jana era pusă să fluiere alături de sora sa, Maria (Mia Braia), care avea un glas asemeni unei viori, în timp ce vocea Janei abia atingea coardele unui violoncel. N-avea voie să cânte, pentru că era repede întreruptă de un trio vocal cu pretenţii: „Tu, taci!... Cânţi prost!... Scârţâi ca roata fântânii!”.

A fost căsătorită de şase ori!

  Nu se visa cântăreaţă, ci învăţătoare, ca să le deschidă copiilor gustul pentru cântul strămoşesc. Mezina familiei Braia a mers la şcoală. Se ducea în vizită la profesoara de „lucru de mână”, care o admira pentru talentul cu care cosea flori şi păsări, îndeletnicire cu care şi-a „câştigat” traiul la un moment dat, pe când se afla într-o cruntă sărăcie alături de primul soţ, Romeo Rădescu. La 11 ani, Jana era elevă a Liceului de Muzică din Craiova. Numai că lecţiile de teorie muzicală nu o atrăgeau deloc. Dar glasul său impunător a cucerit-o pe exigenta sa profesoară, care a uitat de note şi de solfegii. S-a îndrăgostit de folclor, dar mai mult i-a plăcut romanţa, cântată şi la bucurie, şi la tristeţe. Dragostea pentru muzică a purtat-o pretutindeni în ţară, dar admiraţia pentru Maria Tănase i-a îndreptat paşii înspre Bucureşti. A fost căsătorită de şase ori, dar iubirea pentru Romeo a purtat-o în suflet toată viaţa, chiar dacă a încercat să o lase în urmă.

O diviniza pe Maria Tănase

  Petre Alexandru, vechi colaborator de-al Ioanei, i-a deschis uşa în lumea muzicii şi chiar i-a înlesnit câteva înregistrări la Radio. Debutul său a fost uluitor. S-a pregătit intens pentru concursul de solistă la Radiodifuziunea română, în „duel” cu peste 800 de interpreţi. Admise au fost Eugenia Nedelea (Rodica Bujor) şi Eugenia Braia, care şi-a primit numele de stea de la compozitorul Fili Ionescu: Ioana Radu. A urcat lin pe treptele succesului şi a devenit o mare interpretă. Ca şi Maria Tănase, Ioana Radu a fost o autodidactă perfectă. Ioana o diviniza pe Maria Tănase, iar Maria îi răspundea cu aceeaşi măsură: „Ioano, de-aş avea eu glasul tău!”... „Taci, Mario, că tu eşti mare!”. Aşa vorbeau între ele cele două mari voci...



„Dacă nu era cântatul, aş fi fost sigur şofer”
 
Am aflat de la Viorel Cosma, cunoscutul muzicolog, că artista era o pasionată sportivă. „A fost a doua femeie motociclistă din România. S-a plimbat cu motocicleta toată ţara. O cunoştea potecă cu potecă. Atunci când a împlinit 70 de ani şi am fost să-i iau un interviu, Ioana Radu umbla în baston, dar continua să spună: «Dacă nu era cântatul, aş fi fost sigur şofer, că tare mi-au plăcut maşinile astea cu roţi ucigătoare»”.
Viorel Cosma a cunoscut-o în perioada anilor ´50, când strângea materialul documentar pentru cartea „Figuri de lăutari”. „Ioana a luat formularul pe care i l-am înmânat, s-a uitat la rubrici şi a zâmbit cu subînţeles: «Ce să completez eu, maică, la studii? Ce Academie îmi ceri mie peste hotare? Astea să le scrie soru-mea, Mia, că aia e intelectuala familiei. Mie dă-mi, dragă, nişte foi albe să-mi brodez viaţa. O vrei şi pe aia sentimentală? Aaa. Păi, aici să ştii că am ce scrie! Doar am fost căsătorită de cinci ori cu acte în regulă! De două ori m-am căsătorit cu acelaşi bărbat. Nu mi-a plăcut niciodată dragostea fără acte». Reuşisem să o fac să se destăinuie fără rezerve”, îşi aminteşte muzicologul Viorel Cosma. „Am aflat că Ioanei îi plăceau boxul şi fotbalul. Fusese o înfocată rapidistă. A crezut în viitorul echipei din Giuleşti până la moarte. «Lumea o să râdă de mine», spunea ea în 1987, când împlinise 70 de ani, pentru că susţin o echipă mică. Şi eu am fost mică şi m-am făcut mare. Toată lumea creşte”, îşi încheie povestea Viorel Cosma.
  În 1987, cancerul de sân recidiva după 35 de ani. Din fericire, operaţia a reuşit. Abia în 1990 avea să plece Ioana Radu din această lume.


 
Ion Dolănescu: „Era o femeie puternică şi cu limbaj pitoresc şi cuceritor”

  „Nu mai cântă nimeni romanţele ca ea. O alintam Regina. Am preţuit-o şi am ajutat-o mereu, la fel cum a făcut-o şi ea pentru mine atâţia ani. Cu Ioana Radu am adunat de-a lungul vieţii filmări unicat, a căror valoare sentimentală e nepreţuită. Era o femeie puternică, având un limbaj pitoresc şi cuceritor, inedit, dar imposibil de redat”, ne-a mărturisit Ion Dolănescu.

Florina Luican: „Mă uitam cu fascinaţie la ea”

  Florina Luican, cunoscuta actriţă, fiica marelui cântăreţ Ion Luican, îşi aminteşte: „Cu Ioana Radu tata a fost bun prieten toată viaţa. Iubea foarte mult copiii. Din păcate, n-a avut parte de ei. De aceea a tratat toţi copiii prietenilor cu o adevărată dragoste de mamă. N-o voi uita pe marea doamnă care, în turneul în care mă aflam şi eu cu tata, când aveam 9 ani, m-a dus la coafor şi m-a tuns băieţeşte, spunându-mi că aşa voi avea un păr mai frumos când voi fi mare. Eu mă uitam cu fascinaţie la ea, eram emoţionată de fiecare dată la fiecare întâlnire, de aceea am acceptat cu bucurie schilodirea”.


FzR!!

sursa: taifasuri.ro