Intre timp, Societatea romaneasca ''Mica'' a cumparat intreg complexul aurifer din zona Bradului si a demarat un proiect amplu de emancipare sociala si culturala a locuitorilor din muntii lui Avram Iancu, ai lui Horea Closca si Crisan, un lucru unic in Romania acelor vremuri. S-au realizat lucrari impresionante pentru minerii din Tara Zarandului, incepand cu linia de cale ferata Brad-Gurabarza, numeroase blocuri si case, lumina electrica gratuita pentru toate scolile si bisericile din zona, biblioteci si carti, sanatoriul TBC si ajutoare acordate pentru agricultura.
Societatea ''Mica'', condusa de numerosi ingineri de elita in frunte cu Ion Gigurtu si Adolf Sieber sau alte nume marcante din istoria tarii precum Octavian Goga si maresalul Alexandru Averescu, a construit in anul 1927, la Gurabarza, un stadion cu o capacitate de 2.000 de locuri si a infiintat Asociatia Sportiva ''Mica'', care avea sase sectii: fotbal, tenis, volei, baschet, patinaj si schi. Cu un buget de un milion de lei anual, echipa de fotbal Mica Brad a reusit la sfarsitul sezonului 1939-1940 sa promoveze in prima divizie a tarii.
Victoria Cluj a retrogradat in acel sezon, iar Bazil Marian a ajuns la Mica Brad si a devenit vedeta echipei prin calitatile deosebite aratate pe teren. Purta un chilot pana sub genunchi, astfel incat adversarii ramaneau masca si, de multe ori, dribla in viteza ametitoare 4-5 jucatori si ramanea singur cu portarul. Bazil Marian avea si un sut formidabil de la distanta, de unde i se trage si porecla ''Bombardierul''.
Sezonul 1940-1941 o gaseste pe Mica Brad in esalonul de elita al fotbalului romanesc, alaturi de marile forte bucurestene (Unirea Tricolor, Rapid, Venus, Sportul) si marea echipa banateana Ripensia Timisoara. Evolutiile impresionante ale lui Bazil Marian la Mica Brad l-au adus la echipa nationala a Romaniei, unde a debutat pe 1 iunie 1940, la un meci amical cu Germania. Peste 40.000 de spectatori au venit atunci pe stadionul ANEF din Bucuresti, pe care nemtii l-au castigat cu scorul de 4-1.
Statistica partidei
Romania-Germania 1-4 (Valeriu ''Sony'' Niculescu 88' - Ernest Wilimowski 5', 67', Fritz Walter 26', Stanislaus Kobierski 33')
Romania: Dumitru Pavlovic (Ripensia Timisoara) - Lazar Sfera (Venus Bucuresti), Iosif Lengheriu (Rapid Bucuresti), Vintila Cossini (Rapid Bucuresti), Nicolae Simatoc (Ripensia Timisoara), Ioachim Moldoveanu (Rapid Bucuresti), Silviu Bindea (Ripensia Timisoara), Silviu Ploesteanu (Venus Bucuresti), Valeriu ''Sony'' Niculescu (Unirea Tricolor Bucuresti), Bazil Marian (Mica Brad), Ionica Bogdan (Rapid Bucuresti) antrenor: Virgil Economu
Germania: Hans Klodt - Paul Janes, Willi Billmann - Andreas Kupfer, Hans Rohde ''Bubi'', Albin Kitzinger - Ernst Lehner, Fritz Walter, Franz Binder ''Bimbo'', Ernest Willimowski, Stanislaus Kobyerski ''Tau'' antrenor: Sepp Herberger
Fiindca a izbucnit cel de-al doilea razboi mondial, nationala Romaniei a disputat doar doua meciuri in anul 1941, cel cu Germania si un amical cu Slovacia, disputat in octombrie, castigat de ai nostrii cu scorul de 3-2. Cu Bazil Marian in tricoul ''galben negru'', Mica Brad a terminat sezonul din prima divizie pe un onorant loc 5, dar razboiul a pus punct aventurii motilor din Tara Zarandului in elita fotbalului romanesc.
''Bombardierul'' avea insa tot viitorul in fata si a ajuns la Carmen Bucuresti, echipa industriasului Dumitru Mociornita. Coleg de echipa cu Angelo Niculescu, Iuliu Baratky si Valentin Stanescu, Bazil Marian a evoluat in tricoul celor de la Carmen Bucuresti din 1941 si pana-n 1947, perioada in care a devenit febletea lui Mociornita si a fost o solutie de baza in atacul echipei nationale.
In decembrie 1946, Carmen Bucuresti castiga cu scorul de 6-0 partida cu Ciocanul Bucuresti. La un moment dat, Bazil Marian a scapat singur spre poarta, a driblat portarul, apoi s-a asezat cu fundul pe minge si, cu mana la ochi, isi cauta adversarii inainte sa impinga balonul in plasa. Comunistii au desfiintat-o pe Carmen in 1947 si l-au prins pe Bazil Marian, pe cand incerca sa fuga cu un vapor in Italia, impreuna cu Valentin Stanescu. In locul puscariei, li s-a propus sa joace la o echipa muncitoareasca si asa au ajuns cei doi jucatori in Giulesti.
Bazil Marian i-a cucerit pe rapidisti timp de sapte ani prin tehnica extraordinara, driblingurile naucitoare si suturile napraznice. ''Bombardierul'' a reusit chiar sa rupa plasa la un meci cu CFR Timisoara, printr-un sut de la 18 metri. Partida a fost intrerupta mult timp pana ce arbitrul si-a dat seama ca plasa a fost destramata de sutul fenomenal al lui Bazil, iar portarul advers a declarat la finalul partidei ca e cel mai bucuros om pentru ca daca l-ar fi izbit mingea, ar fi ajuns direct la spital.
O alta intamplare s-a petrecut la un meci cu Metalul din 1952, disputat pe un ger napraznic. Suparat ca arbitrul i-a anulat un gol, Bazil Marian s-a dus la marginea terenului, unde se vindea tuica fiarta si a dat pe gat un paharel. A revenit pe teren si a mai inscris un gol, insa arbitrul i-a anulat si aceasta reusita. ''Bombardierul'' din Giulesti a dat mana cu arbitrul si s-a dus la vestiare, nu inainte de a se mai cinsti cu un pahar de tuica. Rapid pierdea acel meci cu scorul de 1-0 si avea sa retrogradeze la finalul sezonului pentru prima oara in istorie.
Dupa retragerea din activitatea de jucator, Bazil Marian a urmat cariera de antrenor. A fost secund in Giulesti timp de sase ani, apoi a trecut pe la Jiul Petrosani, nationala de tineret a Romaniei, FC Arges, Farul si Dinamo. In 1967 a devenit antrenorul echipei nationale a Romaniei, iar in 1971 s-a intors in Giulesti si anul urmator a reusit sa castige Cupa Romaniei. In Cupa Uefa, Rapid le-a eliminat pe Napoli si Legia Varsovia. Bazil Marian a plecat in 1973 sa antreneze in Algeria, insa s-a reintors dupa doi ani la Rapid si i-a condus pe ''alb-visinii'' in urmatoarii trei ani. Incepand din 1979, a activat ca antrenor federal si s-a pensionat dupa zece ani.
''Bombardierul'' s-a luptat apoi cu sindromul Alzheimer pana la varsta de 85 de ani, trecand in cealalta lume pe 19 ianuarie 2008. Trupul lui Bazil Marian se afla la cimitirul Andronache din Bucuresti, iar povestea vietii sale ramane pentru eternitate.
''Bombardierul'' s-a luptat apoi cu sindromul Alzheimer pana la varsta de 85 de ani, trecand in cealalta lume pe 19 ianuarie 2008. Trupul lui Bazil Marian se afla la cimitirul Andronache din Bucuresti, iar povestea vietii sale ramane pentru eternitate.
Sursa: http://aurulbrad.blogspot.ro