Rapid s-a născut cam pe zăduf, într-o după-amiază de iunie 1923. Cinci bărbaţi s-au strîns la Şcoala primară din Griviţa şi, de gura unei femei, au cumpărat pînză vişinie. „Nu luaţi albă, că aici în triaj e funingine şi o să mă cocoşez spălînd la tricouri”, i-a avertizat soţia unuia dintre fondatori, totodată prima croitoreasă, preşedinte şi magaziner din Giuleşti.
În 2009, Rapid a renăscut, mai pe răcoare. Nu din umilinţă, nu din „B”, nu din uitare, ci, mai rău, din confuzie. Vîndută de undeva către nicăieri, echipa a ajuns în pragul pierderii întregului lot, neplătit şi dezorientat. La Bistriţa însă, giuleştenii au pasat de parcă, după ce s-au risipit banii şi certitudinile, singurul lucru din fotbal a rămas plăcerea. Au cîştigat cu 3-1.
Ca de fiecare dată, un episod neînsemnat a precedat victoria. Omul, puţină răbdare, veţi afla cine e!, s-a urcat într-un microbuz şi a cărat tricourile, chiloţii şi ciorapii, vopsiţi în nuanţa aleasă de soţia ceferistului de altădată. Gheorghe Păun este, de 26 de ani, magaziner şi masor al echipei. A jucat în Giuleşti, a spălat şi a peticit în Giuleşti, a ţinut pumnii antrenorilor sau le-a explicat celor noi pe unde e retragerea de avarie din Giuleşti.
După meci, el s-a suit în aceeaşi dubă, cu care a făcut şi 8.000 de kilometri dus-întors cînd Rapid a jucat în Portugalia, şi a băgat viteză ca să ajungă acasă. În triaj, celălalt rînd de echipament se usca pe sfoară, sub funinginea care supravieţuieşte vremurilor.
sursa: tolo.ro
FzR!!!
