Povestea a fost relata in variante diferite de Rica, un rasfatat al televiziunilor, dar si de Sorin Satmari in cartea "Rica Raducanu sau prea mare pentru un careu atat de mic":
"Ma rugasem de conducatorii Rapidului cu cerul si cu pamantul sa-mi dea casa, ca stateam intr-o bojdeuca, si eram si eu de-acum ditamai jucatorul. Daca asteptam la mana alora care conduceau atunci clubul, putem sa mai stau mult si bine in chitimia aia in care-mi batea broasca cu laba-n geam. M-am sfatuit cu niste rapidisti si m-au invatat sa merg la primarie dimineata, la prima ora, cand vine tovarasu' Cioara, care pe atunci era primar general, sa-i explic situatia. M-am dus la el, m-a primit, m-a ascultat ce m-a ascultat, dupa care mi-a explicat ca nu-mi poate aproba cererea, ca are ceferisti cu cate patru copii, care locuiesc si mai rau ca mine. Dupa ce l-am auzit spunandu-i aghiotantului sa-l cheme pe urmatorul aflat pe lista de audiente i-am aruncat niste vorbe asa, la paralizarea adversarului: Ce naiba, taticu', tocmai dumneata sa-mi faci una ca asta? Pai matale Cioara, eu cioara, si plec cu laba goala?... Lui Cioara i-au iesit ochii din orbite ca la melc, a strambat un fel de ras, de ziceam ca urmeaza sa scoata pistolul. Numai ca el a scos stilorul si... a semnat! Ceea ce nu putusera sa-mi rezolve toti presedintii Rapidului la un loc, mi-am rezolvat eu in jumatate de ora, cu o poanta din alea de-ale mele..."
FzR!!
NOTA: Gheorghe Cioara(n. 1 septembrie 1924, Bucuresti) a fost un demnitar comunist roman, ministru in diferite guverne in perioada 1953-1985 si primar general al Bucurestiului intre 1971-1975.
