Fotbalul nostru e plin de legende generoase şi incerte. Mircea David apără la Roma în ’40 cu o coastă ruptă. În aceiaşi ani, Dobay vede un portar căzut la pămînt şi refuză să tragă la poartă, deşi şutul lui rupea plasa. „Calul” e aplaudat la scenă deschisă de un stadion întreg.
Amintirile au iz de lume interbelică. Baratky merge în arestul Capitalei după un meci de cupă Rapid – Venus, trimis acolo de prefectul Marinescu, iubitor despotic al „negrilor” de la Venus. Rapidistul nu cedează, iese din celulă, meciul se rejoacă şi publicul, care aflase de întîmplare, îl poartă pe braţe pe blondul atacant despre care cei care l-au văzut spun că „avea forţa lui Cămătaru şi tehnica lui Hagi”.
Istoria e făcută uneori din migdale, revine dulceag atunci cînd nu te aştepţi. Sîmbătă seara, Costin Lazăr a refuzat un penalty în meciul cu Oţelul. Sigur că, la final, meciul s-a terminat 4-0 pentru Rapid, dar întîmplarea s-a petrecut în minutul 63 şi în mileniul al treilea, cînd 2-0 şi sportivitatea au ajuns cele mai periculoase fapte.
Modernitatea are beneficiile ei antipatice şi utile. Culese de camerele gsptv, imaginile au ajuns pe youtube, în ziare, în conştiinţa noastră precisă. Ştiam să zburăm şi altădată, iar acum avem dovezi. Gestul se va adăuga, ca în siturile descoperite de arheologi, peste miturile unui fotbal romantic. Anii vor trece, jocul va continua, şi, cînd istoricii vor dori să înţeleagă cine erau fiinţele ciudate bulucite în jurul unui balon, vor adăuga cruzimii povestea construită din iarbă a lui Baratky şi pe cea desenată din pixeli a lui Costin Lazăr. Aceştia sîntem!
sursa: tolo.ro
FzR!