Mi-am amenajat un colțișor pentru telemunca din concediu.
Mi-e dor să-mi las urmele tălpilor pe un mal, să mă așez într-un colț pe plajă, înconjurat de doze de bere și să-mi scald ochii în albastrul mării..
Sorb din cocktail-ul pregătit.
Păstrez și distanțarea soțială recomandată de către autorități.
Evident mă gândesc că am și nevoie de 2-3 angajate care să lucreze la mine acasă.
Dacă nu găsesc 2-3 pahare spălate prin casă, mă gândesc să mă sacrific si să beau din sticlă.
Gânduri!
Încep munca!
Mă deplasez către birou, adică de pe balcon în dormitorul mic.
Căci la partaj asta mi-a revenit!
Gânduri.
Precum definii jucăuși ce se răsfață-n depărtare, mângâiați de soarele estival...
Se spune că măsura depărtării nu este kilometrul, ci dorul...
Aceasta mi-e povara cea mai insuportabilă.
De 67 de zile.
Fără Rapid.
FzR!!
