Vai, de ce nu mi-ați spus, de ce nu mi-ați spus
Cã pe spatele meu adineaori călărea chiar Isus
Aș fi mers mai țanțoș, ridicând copita’n sus
Și ce lin, fără să sar, L-aș fi dus!
De unde era eu să știu
Că port în spate asemenea Fiu?
Tare m’am mirat văzând haine’ntinse să le trec,
Bãnuiam că-s pentru mine, pentru falnice urechi!
Vai mie, nemernic ce-am fost și sec!
Fala mă facu să nu simt coapsele Cui mă petrec.
Ah, de ce nu mi-ați spus, de ce nu mi-ați spus
Cã purtai sfânta povară adineaori pe Isus?
Cât de lin și usurel, fără salturi, L-aș fi dus!
Cã pe spatele meu adineaori călărea chiar Isus
Aș fi mers mai țanțoș, ridicând copita’n sus
Și ce lin, fără să sar, L-aș fi dus!
De unde era eu să știu
Că port în spate asemenea Fiu?
Tare m’am mirat văzând haine’ntinse să le trec,
Bãnuiam că-s pentru mine, pentru falnice urechi!
Vai mie, nemernic ce-am fost și sec!
Fala mă facu să nu simt coapsele Cui mă petrec.
Ah, de ce nu mi-ați spus, de ce nu mi-ați spus
Cã purtai sfânta povară adineaori pe Isus?
Cât de lin și usurel, fără salturi, L-aș fi dus!
În Sărbătoarea de Florii, cu semnificație deosebită pentru întreaga spiritualitate, își face loc și măgărușul.
Un personaj sincer, smerit, uneori tăcut, adesea gălăgios, răbdător și muncitor, căruia istoria ulterioară i-a rezervat doar batjocoră, jigniri, miștouri...
O viață parcă doar de pedeapsă.
Uităm însă faptul că pe el l-a ales Iisus partener să intre de Florii, în Jerusalim.
Mă întreb firesc în această societate cine este măgarul și cine este omul...
FzR!!
