Ieri s-au împlinit 76 de ani de când Minulescu și-a ocupat un loc în galeria din ceruri a celor mai încântători poeți și prozatori.
De peste tot atâția ani, ecourile romanțelor sale ne alintă sufletele și ne fac mai visători.
De parcă totul a rămas în loc, nimic nu s-a mutat, nimic nu a plecat… :
„Tristeţea trenului ce pleacă,
Noi n-am trăit-o niciodată
Căci – călători ades cu trenul –
În clipa când plecăm din gară
Noi stăm pe loc
Doar trenul pleacă.”
Cel puțin pentru noi, cei în vișiniu.
Hai Rapidu'!!
FzR!!
